Siem Reap you off

“Sorry, I don’t have money.”
“Mistaaah!!! I don wan moneeey! You buy mil’ fo’ baybeeee!!! You buy fo’ meee!”
“Really? You want milk for your baby?”
“Yes, you buy fo’ meee!”
“Ok, If you say so… I’ll buy you some milk.”
“Ok, you buy from heaaahh!”
“You want me to buy from here? From this shop?”
“Yes, you buy from heeeeaaah!”
“You know what? I’ll buy it from that shop over there.”
“NOOOO!!!! YOU BUY FROM HEEEEEAAH!!!!”
“But I don’t want to buy it from here. I’ll buy you some milk from over there. Come!”
“NO!!! NO!!! MISTAAAH!!! YOU BUY MIL’ FO’ MEEE AND YOU BUY FROM HEEAAAH!!!”
“Mmmmm… Nope!”

Si pleci in timp ce ea te baga si te scoate din toate orificiile mortilor templelor lu Angkor. Pentru ca de fapt o doare la baschetii chinezesti de copilul care ii atarna letargic in brate si de laptele pentru el. Copilul e cel mai degraba furat, iar laptele, daca il cumperi, va fi vandut din nou unui alt fraier.
Ca ea nu vrea lapte de oriunde. Vrea de la un anumit magazin. Unde, daca intri, ti se cere pe o cutie de milumil o suta de dolari. Repet. O suta de dolari. Asta intr-o tara in care nu dai pe chestii mai mult de un dolar sau doi. Hai trei.
Pai si de ce ai fi prost sa dai atatia bani pe o cutie de lapte? Habar n-am. Cert e ca unii dau. De mila sau de frica. Ca cica unei americance i s-a facut frica ca se uitau aia din magazin urat la ea.
Doamnele acestea, de fapt fete de vreo paispe-cinspe ani, se invart prin centrul orasului si fac parte dintr-un sistem bine pus la punct de mafia locala (in frunte probabil cu sus-pusi din guvern) de scoatere a cat mai multor bani din buzunarele turistilor.
Bine ati venit in Siem Reap, capitala turistica a Cambodgiei!

Am ajuns pe la pranz si am dat nas in nas cu cei mai obloditi ofiteri de frontiera. Poate din cauza ca pe aeroport se ia mai greu spaga. Ziceai ca vii la ei in tara sa le dai in cap ca sa le furi nimicul, nu sa le vari bani in economia locala. Zambitul ar fi fost un efort prea mare pentru ei si ar fi dus la moarte groaznica in spume si in spasme. L-au luat pe un belgian destul de bine imbracat, cu troller dupa el, si l-au pus sa le arate pe ecranul ATM-ului cati bani are in cont. Ca sa nu cumva sa cerseasca la ei in tara. Saracul corporatist in vacanta nu intelegea ce i se intampla.

Pe aeroport ne-am intalnit cu doua cupluri mioritice care erau intr-un fast forward total – trei zile in Siem Reap, doua in Bangkok, una in Chiang Mai, juma de zi in Krabi si o ora in Koh Lipe. Ne-am bucurat imens ca la intrebarea “Si voi cat stati aici?” am raspuns cu cel mai sincer “Nu stim”.

Ne-am amuzat cu soferii de tuk-tuk, care iti cereau (ca taximetristii de la Gara de Nord din orice oras din lume) pe ma-sa si pe ta-su ca sa te duca cei cativa kilometri de la aeroport pana in centru si, scanand multimea de domni si doamne cu trollere, ne-am atintit privirile asupra lui.
Personaj. O natie de hipster sartorialist traveller eco bio nippon fashion tot.
“Tuk tuk, sir?”
S-a intors spre mine si a facut ochii si mai mici decat ii facuse maica-sa.
“No, thank you.”
“Come on, two dollars only!”
“No.”
Haidii bre, nu stii de gluma, ce-ai?
“No, seriously, do you wanna split a tuk tuk into town with us?”
M-a scanat din nou din cap pana in picioare, s-a intors si a verificat-o si pe Despina, care tinea ghiozdanele in lesa cinci metri mai incolo, apoi a intrebat intr-o japoneza cu cuvinte englezesti:
“You are not from here?”
E drept, statusem ceva la soare si eram amandoi destul de maro, dar parca nu eram pregatit sa accept ca aratam a cambodgian.
L-am convins ca suntem de la nord de Dunare si ca e ok sa mergem impreuna spre oras, apoi am trait pe viu bancul cu “Who is the new president of China?”:
“By the way, I am Calin.”
“Nice to meet you. I am you.”
“You are me?”
“No, I am you.”
“What?”
Yu se plimbase vreo trei luni prin Europa si era inca sub soc. Europenii, dupa ce ca se uita la tine pe strada, iti mai si zambesc si mai si intra in vorba cu tine. Ca cica in Japonia, daca zambesti oamenilor pe strada, te crede lumea nebun. Nu stim daca e adevarat sau nu, dar daca vreti, puteti sa aflati de la Moise.

La bulivar, birjar! La bulivar!

La bulivar, birjar! La bulivar!

Siem Reap inseamna “Siamul invins”. Cam ca si cum i-am zice noi unei anumite localitati valahe Otomanii Batuti in loc de Calugareni. Pentru ca e locul in care khmerii i-au batut pe siamezi la un moment dat.
In mod normal, ar trebui sa fie un satuc vai de el in mijlocul unui camp de orez. Dar proximitatea templelor de la Angkor l-a transformat intr-o comuna supradimensionata, un amestec de arhitectura de butic post-decembrist de cartier cu accente de hotel taj mahalic, totul populat cu europeni.
Maximul lipsei de substanta locala a orasului se vede din faptul ca centrul se invarte in jurul strazii Pub Street care se cheama si in acte exact asa cum se citeste. Asta pe langa faptul ca e semnalizata cu semne mari Marean Vanghelice din neon, la fel ca si cele doua Night Market.

Despina si sarpele de pe Pub Street

Despina a prins un sarpe pe Pub Street

Insa ce ne interesa pe noi in primul rand era ca halba de Angkor e doar juma de dolar, ceea ce am si facut, imediat ce ne-a lasat tuk-tuk-ul. Care dupa berea semi-calda la suprapret din Malaezia a venit ca o binecuvantare.
La fel si pentru doi irlandezi veniti de la nunta unor prieteni din Australia. Ca statusera vreo luna pe acolo si berea la 10AUD le cam mirosise a prohibitie.
Asa ca ne-am ostoit impreuna pohtele ce le pohtisem si abia apoi am mers sa ne cautam noua garsoniera comfort trei, mobilata modern, g+p+f, cu baie in camera.

Ne mai aduceti doua, va rugam?

Ne mai aduceti doua, va rugam?

**********************************************************************************

“In Cambodia don’t pay more than five dolla’ fo’ fan room or ten dolla’ fo’  aircon”, ne-a spus managerul khmer de la Urban Jungle Hostel. Si tinem sa ii multumim pe aceasta cale, ca i-am urmat sfatul in toata Cambodgia.
“I am vewy happy fo’ my life. I lease this hotel from owner and now I am vewy happy. I am happy fo’ my son. I am happy for wife.”
In sfarsit! Dupa hoarda de cersetori si vanzatori de nimicuri intalnisem si noi un cambodgian fericit, care sa nu cerseasca mila.
“My mother is sick in hospital, but I am vewy happy.”
Ermmmm….
“I am happy for customer, they give me gift…”
Auzi, manca-ti-as ochii tai negri, blanzi si prefacuti, lasa-ne, ca noi le stim pe-astea. Vinde-le la streini, ca aia mai pun botu’. Noi nu vezi ca suntem romani de-ai tai?

Cerseala si incercarea de starni mila in sufletul turistului sunt sporturi cetatenesti in Siem Reap. Nu ii ajuta nici accentul lor plangaret. Ca orice ar zice, ti se pare ca se roaga de tine. Ceea ce probabil ca si fac. Si uite asa se infiripa intre tine si ei o relatie de dezgust reciproc, in care tu esti chiaburul ATM ambulant care are de toate si nu merita, iar ei sunt niste profitori nesimtiti care alearga doar dupa bani nemunciti.

Pana cand te saturi sa te tot enervezi si incepe sa te amuze jocul asta de soarece cu pisica. Si incepi sa vorbesti si sa glumesti cu el, khmerul. Ca si cum ar fi un om egal cu tine. Ceea ce si e, doar ca xenofobia cat de mica din capul tau te-a facut mai egal decat el. Drept urmare, si in capul lui, imaginea ta de portofel cu picioare incepe sa capete doua maini, doi ochi, un nas si o gura. Si incepeti sa vorbiti ca doi oameni care sunteti. Si sunteti curiosi. Si incepi sa il intelegi. Si incepe sa te inteleaga. Si de fapt nu sunteti chiar atat de diferiti. Ba chiar sunteti cam la fel. Auzi, tu sigur nu esti din Militari? Nici tu din Battambang?
Si dupa juma de ora de vorbit, va despartiti prieteni. Normal, el mai incerca inca o data sa iti vanda ceva. Dar mai mult in gluma decat in serios. Iar tu nu ii mai iei staruinta in nume de rau, pentru ca acum ii intelegi motivele.

“How do you call this thing? When I say ‘please buy’ and you say ‘no’, and I say ‘please buy’ and you say ‘no’, and I say ’please buy’ again…?”
“I don’t know. You mean insisting? Like you insist that I buy?”
“Insisting… I need to learn this word.”
Cumparasem o pereche de pantaloni de la el si tot insista sa imi iau si o camasa.

Pe care sa mi-i iau?

Pe care sa mi-i iau?

Stereotipul khmerului milog, care vrea sa te rip you off, a disparut dupa vreo zi. Iar acum, dupa ce ne-am plimbat prin toata tara si am vazut si celelalte natii din zona, putem sa spunem cu mana pe inima ca khmerii sunt cei mai prietenosi, calzi si primitori.
(Nota naratorului: Pasajul asta, chiar daca e adevarat, nu vroiam sa il pun aici. Dar a insistat Despina, ca cica e prea negativ articolul. Nu e, draga, ce-ai?)

Advertisements

4 thoughts on “Siem Reap you off

  1. Bai, morala articolului e ca sper ca n-ai luat nici una dintre cele trei perechi de pantaloni din poze, nu te avantajeaza. How do you call this thing?? Oh, yes, trolling, yes, sir

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s